Se împliniră șapte ani...
mai cu nămeți,
mai cu zambile,
mai înnorați,
mai diafani.
Se împliniră șapte ani
de bucurii
și griji,
Vasile!

Printre hulubi,
printre hul­tani,
se împliniră șapte ani.
Și n-au fost decât șapte zile...

De-aceea
darul meu smerit
nu face nici măcar un siclu...
Căci voi,
așa cum v-ați iubit,
atât de bine-ați împlinit
întâiul ciclu!

Un ȘAPTE!
Număr ideal!
O, parc-aii, dintre sibile
ne-ar trebui mai doctoral,
mai tainic, mai piramidal,
de la Arad...
un alt Vasile!

Ca să ne-aducă pe-o tipsie,
un dar din rodurile coapte
culese din grădina vie
a cifrei șapte.

Lăsând acasă șapte frați,
afla Vasile - Cosânzeana.
Și șapte slove numărați
în scumpul nume LILIANA.

Căci șapte ani se împlinesc
și-acum, când suntem împreună,
e-a șaptea zi-n a șaptea lună.
Și-n acest veac de har ceresc
e-acum al șaptelea deceniu
privind spre-al șaptelea mileniu!

*

Cu șapte a-nceput Scriptura
cu oameni vii
și-ai lui Moloh.
Dar DOMNUL, întinzând măsura,
din lume Și-a ales făptura.
Și-al șaptelea a fost Enoh.
Iar Noe șapte zile-a stat
în arcă
despărțit de lume.
Și câte șapte și-a luat
perechi din tot ce-a fost curat,
chemat pe nume.
Văzu în visu-i Faraon
cum șapte vaci și șapte spice
parcă voiau ceva a-i zice.
Și Iosif, cu-un ceresc jalon,
putu secretul să-l des­pice.
Și șapte-avuse apoi mult rost
pentru Israel,
stea în noapte,
căci șapte candele au fost
în anii cei din șapte-n șapte.
Cu șapte trâmbițe de corn
trecură preoții Iordanul,
când șapte neamuri au căzut
dând lui Israel Canaanul.
David fu rege în Hebron
doar șapte ani,
ca un exemplu.
Și tot în șapte Solomon
sfârși să-nalțe Sfântul Templu.
Și astfel șapte ne-a condus
cu-un fir ce-a-nsăilat Cuvântul.
În șapte zile-a fost adus
prin Jertfa Sfântă
LEGĂMÂNTUL!

Și, după șapte săptămâni,
cu-un foc ce-a străbătut văzduhul,
pentru Israel și păgâni
S-a revărsat în lume Duhul.
Și șapte-armate s-au văzut
luptând de-atunci cu șapte coarne.
Iar Mielul cel străpuns în carne
șapte peceți a desfăcut.
Și șapte îngeri au sunat
din șapte trâmbiți
peste fire.
Iar cel de-al șaptelea-a vărsat
din ceruri șapte largi potire.
Și-acum,
cu slava sfintei nunți,
cu har și bucurii depline,
peste ai lumii șapte munți,
al șaptelea mileniu vine.

*

Deci astăzi,
pentru-acestia doi,
într-o urare înșeptită,
să ne unim,
ca și apoi
să duc-o viață fericită.

Întâi să le urăm: iubire;
apoi: credință fără greș,
al treilea: ca un cireș
să poarte într-un nimb de floare
nădejdea cea mângâietoare,
al patrulea: în acest veac,
să le urăm din plin putere,
cu arme bune de atac
și de-apărare, când se cere;
al cincilea: ca în năvod
să strâng-o pescuire bună,
să lege spicul Vieții rod,
să poată căpăta cunună;
al șaselea: uniți în dor,
odraslele cu ei să crească,
lumină din lumina lor,
din candela dumnezeiască;
al șaptelea: ca oști cerești
de-a pururi să le fie pază,
și-n grijurile pământești,
și-n lupta Duhului vitează!

Și toate veșnic să le fie
cuprinse-n darul glorios,
în Numele, din veșnicie,
cu șapte litere:
Hristos!